Nuferi

"Prin trestia din balta ce-n aer se mlădie
Răsuna-n dimineaţă o tainică-armonie.
Sunt zâne ce se scaldă în fragedele zori?
Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.
Verginile în apă intrat-au cu sfială,
Si-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,
Şoptind, privind în undă albastrul cer senin,
Umplând cu flori de nufăr camaşa de la sân.
O rază aurie prin stuhul des pătrunde
Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde
Comori de tinereţe, comori de fericiri,
Încântătoare forme de albe năluciri.
Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide.
O mandră copiliţă apare, iese, râde
Şi luneca...
Deodată, rotunzi şi albiori,
Apar la foc de soare doi nuferi plutitori."